Aşa cum a anunţat „Asalt”, Ion Cepoi concediat de la ICR Gorj cu toţi colegii

Ion Cepoi
Ion Cepoi

În urmă cu câteva săptămâni, „Asalt” anunţa că ICR Gorj va dispărea şi directorul lui, pensionabilul Ion Cepoi, de asemenea. Această schimbare se produce cu 1 august 2013.

Potrivit unui comunicat de presă al ICR Gorj, Institutul Cultural Român (ICR) a anunţat astăzi închiderea tuturor filialelor din ţară. „În urma unei analize a impactului acţiunilor derulate de filialele Institutului Cultural Român din ţară, în raport cu misiunea Institutului, cu priorităţile actuale şi cu resursele disponibile-se arată în comunicatul amintit- Comitetul Director al ICR a decis încheierea acestui program-pilot. În consecinţă, începând cu 31 iulie 2013, filialele ICR din interiorul ţării îşi vor înceta activitatea. ICR le mulţumeşte pentru colaborare şi pentru efortul depus tuturor celor implicaţi în acest demers. Programul-pilot de înfiinţare a filialelor ICR în provinciile istorice ale României a fost lansat în luna octombrie 2012“.

Începând cu 1 august 2013 dispare filiala ICR Gorj condusă de nelipsitul Ion Cepoi. Sediul ICR Gorj este în prezent fostul Rectorat al Universităţii Brâncuşi.

Anunțuri

Marin Condescu a fost două ore la Poliţia Gorj

CondescuMarin Condescu, liderul minerilor din Oltenia şi preşedintele clubului Pandurii Târgu-Jiu, a fost audiat luni de Poliţia lui Viorel Salvador Caragea. Cu o zi înainte, liderul minerilor declarase că se poate aştepta la ce este mai rău, inclusiv o reţinere, din partea oamenilor lui Caragea, lucru care nu s-a întâmplat.

Potrivit MEDIAFAX, Marin Condescu, preşedintele Federaţiei Naţionale Mine Energie şi al echipei de fotbal Pandurii Târgu Jiu, a ajuns, luni, în jurul orei 9.00, la sediul Poliţiei Judeţene Gorj, unde a fost audiat de poliţişti, timp de aproximativ două ore.

Marin Condescu a fost chemat la audieri vineri, însă le-a comunicat poliţiştilor că nu poate fi prezent, întrucât se află la Cluj-Napoca, pentru a parafa actele în baza cărora echipa Pandurii Târgu Jiu va juca cu Hapoel Tel Aviv pe Cluj Arena, meciul tur din preliminariile Europa League.

 

Poliţiştii au început, vineri, urmărirea penală împotriva a doi foşti directori ai fostei Societăţi Naţionale a Lignitului Oltenia, după ce i-au audiat pe parcursul mai multor ore, într-un dosar deschis în baza unei plângeri depuse de actuala conducere a Complexului Energetic Oltenia.

 

Avocatul fostului director general Daniel Burlan şi al fostul director economic Daniel Olaru, Janeta Cosmulescu, fost adjunct al Parchetului Tribunalului Gorj, a declarat că, vineri, după audieri, clienţilor săi le-a fost adus la cunoştinţă faptul că s-a început urmărirea penală faţă de ei sub acuzaţia de abuz în serviciu contra intereselor publice.

 

Contractul vizează o cesiune de creanţe pe care fosta SNLO a încheiat-o în anul 2011 cu firma Edenred România SRL, furnizoare de tichete de masă pentru mineri, în contract implicându-se şi Clubul Pandurii Lignitul Târgu Jiu, condus de liderul sindical al minerilor, Marin Condescu.

 

Contractul a avut o valoare de 1,6 milioane lei şi, conform unei declaraţii dintr-o conferinţă de presă, din luna iunie, a managerului privat al CEO, Laurenţiu Ciurel, firma distribuitoare de tichete trebuia să îşi primească banii de la Pandurii, conform înţelegerii avute cu SNLO, unitatea minieră virând sumele prin intermediul clubului de fotbal. Ciurel menţiona la acel moment că a cerut o anchetă după ce reprezentanţii Edenred România SRL l-au notificat cu privire la faptul că nu şi-au recuperat sumele datorate de SNLO din anul 2011, el spunând că nu ştie de unde provine datoria respectivă.

 

Ulterior, într-o altă conferinţă de presă, şi liderul sindical Marin Condescu a declarat, în calitate de preşedinte al Consiliului de Administraţie al echipei Pandurii Târgu Jiu, că suma a fost un împrumut temporar luat de la SNLO cu acceptul furnizorului de tichete.

 

Condescu a precizat că, la vremea respectivă, pe fondul crizei economice şi al neaprobării bugetului de venituri şi cheltuieli al SNLO, societatea minieră nu putea să vireze banii în mod direct şi legal către clubul de fotbal, recurgându-se la acest artificiu. Liderul sindical a precizat că echipa va plăti banii împrumutaţi, în opinia sa neexistând vreo problemă sau vreo ilegalitate.

 

Daniel Burlan a fost director al SNLO din partea PDL până în anul 2012, când unitatea a fuzionat cu termocentralele din Oltenia şi a format Complexul Energetic Oltenia. Ulterior, el a fost detaşat la o subunitate minieră din cadrul CE Oltenia, aflată la circa 40 de kilometri de Târgu Jiu, iar de săptămâna trecută a fost retrogradat într-un post de inginer la o altă subunitate din apropiere de Motru, localitatea sa de domiciliu.

 

De asemenea, Daniel Burlan este de mai mulţi ani membru în Consiliul de Administraţie al echipei Pandurii Târgu Jiu, funcţie în care actuala conducere a CE Oltenia nu-l mai susţine. Preşedintele Consiliului de Administraţie de la Pandurii, Marin Condescu, a afirmat însă în ultima vreme de mai multe ori că Burlan face parte în continuare din această structură de conducere, oficialii CEO făcând demersuri inclusiv pentru înlocuirea lui Condescu din funcţia de preşedinte.

 

În cursul lunii mai, conducerea CE Oltenia i-a somat pe Burlan şi Olaru să plătească unităţii o sumă de trei milioane de lei, bani ce ar reprezenta o altă finanţare considerată ilegală pe care SNLO a acordat-o către Pandurii în perioada în care cei doi erau în funcţii de conducere.

 

Curtea de Conturi a fost cea care a constatat în raportul său de activitate pe anul 2011 că SNLO a beneficiat de un ajutor de stat pe care nu l-ar fi cheltuit în totalitate în mod legal, actuala conducere a CE Oltenia, care include fosta SNLO, fiind obligată să recupereze penalităţi, dobânzi şi majorări de întârziere în cuantum de peste 3 milioane de lei.

Marin Condescu a scăpat

Avocatul lui Condescu a declarat, la ieşirea din sediul Poliţiei Gorj, că nu s-a început urmărirea penală împotriva clientului său.

Liderul sindical a fost audiat în dosarul în care doi foşti directori ai fostei Societăţi Naţionale a Lignitului Oltenia (SNLO) sunt urmăriţi penal, pentru abuz în serviciu contra intereselor publice.

Gorjul sub COD GALBEN în perioada 28-30 iulie 2013

GJAgenţia Naţională pentru Meteorologie a emis o atenţionare cod galben de caniculă şi disconfort termic accentuat, valabilă  pentru judeţul Gorj în perioada 28 – 30 iulie 2013.

În intervalul menţionat vremea va deveni caniculară în vestul, sudul şi local în centrul ţării. În aceste regiuni, temperaturile maxime vor depăşi 36…37 de grade, iar sud-vest, izolat se vor situa în jurul valorii de 39 de grade. Disconfortul termic se va accentua, iar indicele temperatură-umezeală (ITU) va atinge şi depăşi pragul critic de 80 în zonele de câmpie şi local în cele de deal şi podiş.

RECOMANDĂRI ALE I.S.U. PRIVIND PROTECŢIA POPULAŢIEI PE TIMPUL CANICULEI:

Deplasările sunt recomandate în primele ore ale dimineţii sau seara, pe cât posibil prin zone umbrite, alternând deplasarea cu repausul, în spaţii dotate cu aer condiţionat (magazine, spaţii publice);

Evitaţi aglomeraţiile, expunerea la soare, efortul fizic intens între orele 11.00 – 18.00;

Purtaţi haine lejere, subţiri, deschise la culoare, pălării şi ochelari de soare;

Beţi 1,5-2 litri de lichide pe zi, nu prea reci, apă, sucuri naturale din fructe şi ceaiuri călduţe (soc, muşeţel, urzici);

Mâncaţi fructe şi legume (pepene, prune, roşii) sau iaurt (echivalentul unui pahar cu apă); mâncaţi echilibrat şi variat insistând pe produsele cu valoare calorică mică;

Evitaţi băuturile ce conţin cafeină (cafea, cola) sau zahăr (sucurile carbogazoase) în cantitate mare;

Evitaţi alimentele cu un conţinut sporit de grăsimi, în special de origine animală;

Nu consumaţi alcool (inclusiv bere) – vă deshidratează şi vă transformă într-o potenţială victimă a caniculei;

Menţineţi legătura cu persoanele în vârstă (rude, vecini, persoane cu dizabilităţi), interesaţi-vă de starea de sănătate a acestora şi oferiţi-le asistenţă ori de câte ori au nevoie;

Nu lăsaţi copiii/animalele de companie singuri/singure în autoturisme;

Cereţi sfatul medicului de familie la cel mai mic semn de suferinţă, manifestat de dvs. sau copilul dvs.;

Creaţi un ambient care să nu solicite capacitatea de adaptare a organismului;

Persoanele care suferă de diferite afecţiuni îşi vor continua tratamentul, conform indicaţiilor medicului. Este util ca în perioada caniculei să se consulte, în vederea adaptării schemei terapeutice la condiţiile existente;

Pentru ameliorarea condiţiilor la locul de muncă se va reduce intensitatea şi ritmul activităţilor fizice, se va alterna efortul dinamic cu cel static şi alternarea perioadelor de lucru cu perioadele de repaus, în locuri umbrite ori ventilate corespunzător.

Complexul Energetic Oltenia a scăpat de privatizare până în 2014

 

CEOGabriel Dumitrascu, şeful Direcţiei de privatizare din Departamentul Energie, a declarat joi, 25 iulie 2013, cu privire la listarea la bursă a Complexului Energetic Oltenia , că aceasta nu este de actualitate în acest moment.

De asemenea, Complexul Energetic Oltenia va fi pregătit pentru listarea în prima jumătate a anului viitor. „Încercăm să avem un prim bilanţ pe un an de la fuziunea cu SNLO, să îl audităm, pentru ca potenţialii investitori să vadă rezultatele. În urma acestor rezultate se va definitiva prospectul de privatizare şi sper ca în prima jumătate a anului viitor să ajungem şi cu CE Oltenia în poziţia de listare”.

Traian Băsescu a măturat pe jos, încă odată, cu Victor Ponta!

Presedintele Traian Basescu anunta numirea in functia de premier a lui Mihai Razvan Ungureanu, la Palatul Cotroceni din BucurestiŞantajat sau nu, deputatul de Gorj Victor Ponta continua să fie preşul lui Băsescu. Iată discursul Preşedintelui din 22 iulie 2013:

„Principalul subiect pe care doresc să îl abordez este legat de dezbaterea publică, frământarea naţională legată de numirea ministrului Silaghi la Ministerul Transporturilor. În primul rând, trebuie să vă spun că astăzi am primit adresa semnată de primul-ministru Victor Ponta, prin care îmi solicită numirea domnului Silaghi în funcţia de ministru al Transporturilor. Ceea ce vă voi spune despre lipsa mea de încredere într-o astfel de desemnare, am spus şi primului-ministru, am spus şi domnului Crin Antonescu, încercând să îi conving să nu îl punem în situaţia unei respingeri şi să încerce o altă variantă, având în vedere că eu nu doresc să îi creez prejudicii de imagine domnului Silaghi. Dar mi-am exprimat un punct de vedere în faţa celor doi, care ar avea, să spunem, unul instituţional – premierul are legitimitate să îmi propună remanierea unui ministru şi pe cel pe care să îl numesc, iar celălalt are legitimitatea calităţii de preşedinte al partidului din care cel propus provenea. Până acum nu am avut un real succes în obţinerea acordului unuia sau a amândurora legat de o altă nominalizare decât cea a domnului Silaghi. Nu vă ascund că principalul motiv invocat în discuţii a fost legat de istoricul prezenţei domnului Silaghi la Ministerul Transporturilor în primul guvern Ponta, când nu s-a evidenţiat prin nimic, dimpotrivă, a părut a fi aşa, un soi de apă sfinţită care nici nu a împins lucrurile înainte, nici nu s-a opus la ceva, totul a mers strună, ca înainte de desemnarea domniei sale, iar pe de altă parte, am observat ineficienţa totală a domnului Silaghi toată perioada în care a fost ministrul Transporturilor, nu a reuşit să mişte măcar un pas-doi în procesul de deblocare a fondurilor europene care trebuie utilizate de Ministerul Transporturilor. Deci, aş spune: un om fără performanţă, care în plus, nu aduce nimic important ca imagine guvernului Ponta, şi aceasta este un lucru important. Dacă tot ai oportunitatea unei desemnări pentru un ministru nou, de ce să nu găseşti în partidul căruia îi revine un om care să aducă un plus de imagine Guvernului? Este interesul nostru să avem un guvern cu o imagine cât mai bună. Nu am obţinut o eventuală altă nominalizare şi trebuie să vă spun şi de ce nu mă grăbesc. Unul din motive este că pot să ajung la situaţia la care să spun: rău cu rău, dar mai rău fără rău. Că dacă aş lua decizia unei respingeri imediate a domnului Silaghi, care ar urma să se încarce şi cu responsabilitatea privatizării CFR Marfă, aş putea să primesc o nominalizare pe care să n-o mai pot refuza şi care să fie mai proastă, deci pentru mine ar fi foarte important să ştiu dacă îl resping pe Silaghi, cine ar putea să vină. Între oameni care vor să găsească o soluţie, acest lucru nu ar trebui să fie un foarte mare secret, că nu e vorba de terorişti, e vorba de miniştri.

Pe de altă parte, şi i-am spus acest lucru şi premierului, cred că este neoportună desemnarea unui ministru care nu a fost implicat în niciun fel în procesul de privatizare a CFR Marfă. CFR Marfă este o companie mare, este cea mai mare companie de transport mărfuri din România, este o companie strategică prin obligaţiile pe care le are în situaţii care reclamă mişcări ale Armatei Române în eventualitatea unor situaţii de criză şi de asemenea este o companie care are obligaţii asumate în ceea ce priveşte nevoile de transport NATO. De aceea, compania a fost şi în atenţia CSAT şi strict pe aceste domenii, şi nu pe ceea ce încearcă unii politicieni să spună: dar privatizarea a fost aprobată de CSAT. Nu, CSAT nu se ocupă de târguieli, de bani, ci se ocupă doar de problemele de securitate naţională. CSAT a solicitat însă să fie un investitor strategic. De aceea, cel de-al doilea argument – să nu numim un ministru care nu a urmărit procesul, nu are responsabilitate pentru derularea procesului până în momentul de faţă – este o altă motivaţie pentru care întârzii desemnarea noului ministru al Transporturilor. Mai mult decât atât, toţi ştim aprecierile extraordinare pe care le-a primit domnul Fenechiu de la domnul prim-ministru cu privire la modul cum s-a desfăşurat procesul de privatizare al companiei CFR Marfă şi, mai mult decât atât, cu privire la desemnarea câştigătorului. Legat de acest lucru, cred că dată fiind conjunctura de la Transporturi, singura soluţie corectă este ca ministrul interimar al Transporturilor, care cunoaşte şi public a apreciat procesul de privatizare la CFR Marfă, să rămână în funcţie măcar până la semnarea contractului, a contractului de privatizare. Şi aici vreau să fac o precizare în spaţiul public – şi acesta este un alt motiv de îngrijorare pentru mine legat de privatizarea CFR Marfă – membrii Cabinetului au vehiculat ideea că se aşteaptă întâi avizul Consiliului Concurenţei, ceea ce este o minciună. Consiliul Concurenţei nu avizează decât după semnarea contractului. Pentru semnarea contractului de privatizare, domnul prim-ministru, care apreciază atât de mult modul în care s-a făcut privatizarea, trebuie să emită o hotărâre de Guvern în care să se constate îndeplinirea condiţiilor de privatizare şi desemnarea unui câştigător şi să dispună semnarea contractului. Abia din acel moment curg termenele pentru depunerea banilor de către câştigătorul contractului. Deci, atenţie, în spaţiul public circulă o minciună, o intoxicare venită de la Guvern, care spune: „Aşteptăm avizul Consiliului Concurenţei”. Puteţi verifica la Consiliul Concurenţei, nu este transmis niciun dosar care vizează această privatizare, pentru că nici nu este firesc să se transmită la Consiliul Concurenţei înainte de semnarea contractului. Plata se face abia după ce se dă un aviz de la Consiliul Concurenţei. Altfel, am avea pe intenţii de privatizare mii de cereri trimise la Consiliul Concurenţei. Deci, ceva mi se pare în neregulă aici. Jocul care se face legat de privatizare. Şi, de aceea, având de vedere aprecierile publice extrem de favorabile făcute de domnul prim-ministru, cred că trebuie să-şi asume răspunderea politică în continuare. Atenţie, eu nu vorbesc de faptul că prim- ministrul trebuie să semneze contractul. Probabil este o comisie de privatizare, cineva care trebuie să semneze. Dar nu aş vrea să-l aud pe domnul prim-ministru, peste câteva luni, să spună: „Păi, a fost Silaghi, nu eu am fost”. Deci, aş vrea să-l ajut să rămână consecvent, ceea ce ar fi un eveniment. Îngrijorarea mea cu privire la CFR Marfă mai vine dintr-o anumită direcţie. Ştiu că cel care a câştigat caută, cu oarecare disperare, bani la bănci, să împrumute pentru a plăti valoarea la care s-a negociat privatizarea. Marea mea problemă – şi aici, cu siguranţă, domnul prim-ministru ştie mult mai bine ca mine şi înţelege, eu, nefiind în Executiv, nu am cum să înţeleg atât de bine – marea mea problemă este că, ştiind despre câştigător că are oarecare credite pe propria companie, ştiind că acum trebuie să împrumute circa 200 de milioane să plătească noua companie, din ce va face investiţii să modernizeze compania, pentru că discutăm – aşa s-a stabilit în CSAT – să se facă o privatizare cu un investitor strategic. Dacă în momentul de faţă investitorul împrumută bani ca să poată plăti compania şi nu îi găseşte, cel puţin până în momentul de faţă, nu sunt prea mult bănci dispuse să finanţeze cele 200 de milioane, de unde o să ia bani să investească în modernizarea companiei? Compania de Transport Marfă are nevoie de locomotive moderne, are nevoie de vagoane modernizate, are nevoie de depouri modernizate, are nevoie de multe altele. De aceea, fără să fie rea intenţie, fără să fie joc politic, consider că privatizarea, în condiţiile pe care eu le înţeleg – şi vreau să subliniez că poate eu nu înţeleg atât de bine ca domnul Ponta, nu mă consider mai pregătit ca dânsul în a înţelege ce s-a întâmplat la CFR Marfă, sunt sigur că dânsul vorbeşte foarte responsabil, şi foarte bine informat, dar de aceea cred că dânsul trebuie să-şi menţină responsabilitatea politică pentru procesul de privatizare al CFR Marfă.

Deci, iată, sunt elemente, în primul rând o chestiune de imagine a domnului Silaghi, în al doilea rând, o chestiune de responsabilitate pentru privatizare, care mă fac să continuu să reflectez la varianta Silaghi. Vă pot spune că, în mod legal, ministrul interimar al Transporturilor îşi termină mandatul pe 25 august, iar eu anunţ public că voi lua o decizie definitivă – n-am reuşit să schimb opţiunea celor doi – voi lua o decizie definitivă cu privire la domnul Silaghi pe data de 23 august, având în vedere că 25 august cade într-o duminică şi trebuie găsite soluţii înainte de duminică, deci voi lua o decizie vineri, 23 august, dacă resping sau, cu toate argumentele pe care le-am adus, dacă accept desemnarea domnului Silaghi. Dar până atunci ar fi timpul să se semneze sau să se respingă desemnarea contractului de privatizare, şi n-aş vrea să-l văd pe Silaghi, chiar aşa cum e, că devine ţapul ispăşitor al unei operaţiuni de privatizare, eventual de timpul Oltchim.

Deci asta este explicaţia şi vă rog să mă credeţi că simt responsabilitatea acestei desemnări într-un astfel de moment, când cea mai mare companie de transport marfă din România urmează să fie privatizată, o companie absolut strategică în sistemul de transporturi româneşti., simt responsabilitatea numirii ministrului, care, repet, nu va semna contractul, dar va avea răspunderea politică pentru finalizarea procesului de privatizare. Trebuie să vă spun că argumentele pe care le-am făcut publice legate de semnele mele de întrebare cu privire la potenţialul financiar al câştigătorului de a finanţa modernizarea companiei CFR Marfă le-am ridicat şi în discuţia pe care am avut-o cu FMI, Banca Mondială şi Uniunea Europeană. Poate şi Guvernul va trebui să discute mai mult cu Fondul legat de acest subiect. Repet, cheia rămâne dacă acel câştigător va putea să modernizeze CFR Marfă sau dacă nu cumva, pentru a-şi plăti datoriile, începe să taie cu zecile de mii de vagoane, să-şi achite din vânzarea fierului vechi datoriile la bănci. Repet, s-ar putea ca eu să greşesc, dar, fiind vorba de o companie atât de mare, aş vrea să fiu mai prudent şi mai puţin entuziast. Şi m-aş bucura mult ca premierul Ponta să aibă dreptate.

O a doua problemă, care de data aceasta mi se pare extrem de importantă şi, oricâte acorduri de coabitare ai avea, ele nu înseamnă şi minciună prin omisiune de a informa… Aş vrea să spun câteva cuvinte, doar câteva, s-ar putea vorbi ore în şir, despre acordul de parteneriat între Guvernul României şi Comisia Europeană. După cum ştiţi, acest acord este un document care trebuie finalizat cât mai curând şi care se constituie în baza de pregătire a absorbţiei fondurilor din exerciţiul bugetar 2014 – 2020. După ce se convine cu Comisia Europeană asupra acordului de parteneriat, se elaborează programele operaţionale sectoriale: Transporturi, Mediu, Competitivitate, cercetare ş.a.m.d. Deci pentru a se elabora programele operaţionale, şi care nu sunt puţine, trebuie să se convină între Guvernul României şi Comisie termenii acordului de parteneriat. Eu cred că suntem deja destul de întârziaţi, cu atât mai mult cu cât privim şi la observaţiile făcute de Comisia Europeană la nivel tehnic până în prezent şi aş spicui câteva elemente. Acordul de parteneriat nu ţine cont de substanţa strategiei Europa 2020 pentru creştere şi ocupare a forţei de muncă. Deci nu este posibil, când ştii că un document de bază al dezvoltării la nivelul Uniunii Europene este Strategia UE 2020, din acordul de parteneriat cu Comisia să nu fie evidenţiate, să nu fie incluse obiectivele pe care ni le-am asumat în Strategia UE 2020. Asta arată că oamenii de la Guvern care au elaborat acest acord de parteneriat habar n-au care sunt relaţiile dintre România şi Uniunea Europeană din punct de vedere al obiectivelor pe termen lung; obiective pentru care, în principal, s-au alocat banii, cele 40 de miliarde care sunt alocate României pentru perioada 2014 – 2020. Cea mai ridicolă observaţie mi se pare aceasta, că între acordul de parteneriat şi programul naţional de reformă care a fost transmis la începutul anului la Comisia Europeană, precum şi recomandările specifice de ţară de la Consiliul din iunie nu se reflectă a exista o corelare. Aşa ceva este greu de imaginat, că nu îţi corelezi planul naţional de reformă cu obiectivele de ţară anunţate şi cu raportul de la recomandările specifice de ţară de la ultimul Consiliu European, din 27 – 28 iunie.

O altă observaţie extrem de grea, după opinia mea, este cea care spune direct, frust: Guvernul dă dovadă de o lipsă cronică de capacitate de analiză şi spune: de ce această informaţie? Nu are capacitate de analiză pe situaţia ţării, lipsă de capacitate de analiză în ceea ce priveşte priorităţile de dezvoltare şi lipsă de capacitate de analiză în stabilirea obiectivelor care, prin finanţare europeană 2014 – 2020, ar contribui la creşterea competitivităţii şi creare de locuri de muncă. Mi se pare că este unul din cele mai grele afronturi pe care, de când sunt eu în Consiliul European, le-am văzut la adresa unei ţări, a unui Guvern: lipsă de capacitate de analiză. Îmi este greu să înţeleg cum au putut face un astfel de document. Vă mai dau o formulare: Guvernul arată că nu a învăţat lecţiile din ce s-a întâmplat din 2007 – 2013. Este tot formulare din procesul-verbal al analizei acordului de parteneriat transmis de România. De asemenea, în acordul de parteneriat cu Comisia Europeană sunt propuse acţiuni, proiecte neeligibile. Oamenii ăştia nu ştiu ce fel de acţiuni pot fi finanţate cu bani europeni. Vă dau o altă formulare din acest document – sigur, sintetizată şi tradusă: incoerenţă şi lipsa unei orientări strategice în abordarea obiectivelor tematice. Incoerenţă şi lipsa unei orientări strategice în abordarea obiectivelor tematice! Şi, în sfârşit, pentru că tot am pierdut un geniu, pe domnul Fenechiu, o observaţie din documentul experţilor Comisiei Europene care spune: lipsă master plan pentru transporturi. Aşa genial, şi aşa lipsă, după domnul prim-ministru.

Deci, pe mine mă îngrijorează. De ce? La 1 ianuarie 2014 începe noul exerciţiu bugetar. Noi nu numai că nu avem proiecte pregătite pentru pentru 1 ianuarie 2014, proiecte care ar fi trebuit să fie gata de licitaţie şi să înceapă pe urmă implementarea lor. Noi nu reuşim să ne facem documentele de bază care să ne permită accesarea banilor, darămite să avem pretenţia la proiecte. Nici nu am să dau indicaţii Guvernului ce are de făcut, că nu e atribuţiunea mea, spun public doar un lucru: dacă au nevoie de ajutor, sunt gata să-i ajut, pentru că ştiu ce ar trebui făcut, dar numai dacă au nevoie de ajutor. Dar motivul ieşirii mele – şi vă asigur că nu am enumerat decât câteva din formulările extrem de neplăcute, sunt multe altele – motivul semnalului pe care îl trag public este că riscăm să intrăm în exerciţiul bugetar 2014 – 2020 la fel de nepregătiţi cum am intrat la 1 ianuarie 2007 şi riscăm acelaşi proces de întârziere şi de pierdere de fonduri europene, iar aici nu avem dreptul să ne jucăm de-a „îi trag bine, nu-i trag bine”. Pentru că ăştia nu sunt nici banii lui Băsescu, nici banii lui Ponta, nici banii ministrului pentru fonduri europene, Teodorovici, nici banii nimănui. Sunt bani destinaţi modernizării României pentru români. Sunt bani destinaţi creării de locuri de muncă. Sunt bani destinaţi dezvoltării ţării. Şi nu pot să spun: de dragul acordului de coabitare, eu nu vă spun nimic, dragi români. Ba vă spun, dragi români!

În momentul de faţă aveţi un guvern care nu a probat că ar fi competent să pregătească absorbţia banilor în exerciţiul bugetar 2014 – 2020. Acestea sunt cele am vrut să le comunic astăzi. Şi dacă aveţi întrebări, trei întrebări.

R: Bună ziua. domnule preşedinte, vroiam să vă întreb, în calitatea dumneavoastră de preşedinte, rol decisiv în desemnarea şi semnarea viitorului ministru al Transporturilor, vroiam să vă întreb dacă aţi primit informaţii în legătură cu implicarea domnului Ovidiu Silaghi în anumite dosare.

TB: Nu fac astfel de comentarii. Ce v-am spus este ceea ce am considerat că trebuie comunicat. Lipsă de încredere, având în vedere fostul mandat, o imagine destul de slabă şi punerea unui nou ministru în faţa unui proces despre care nu ştie nimic.

R: Bună seara. Aţi vorbit despre un ministru care ar trebui să fie implicat în procesul de privatizarea CFR Marfă…

TB: Da, păi, prim-ministrul a fost.

R: Aţi vorbit, de asemenea, despre un ministru al Transporturilor care ar fi trebuit să se evidenţieze cu ceva în activitatea sa. V-aş întreba care ar fi profilul noului ministru de la Transporturi şi dacă Ovidiu Silaghi mai poate face ceva să vă convingă că este potrivit pentru acestă funcţie? Ovidiu Silaghi sau liderii USL.

TB: Deci eu cred că aici nu discutăm de a mă convinge… Ce să facă să mă convingă? L-am văzut şi eu, ca toţi românii, în mandatul pe care l-a exercitat deja. Ştiu şi eu, ca toţi românii şi ca toţi ziariştii, controversele legate de numele domniei sale, ştiu şi eu că avem un MCV în decembrie şi ştiu şi eu ceea ce ştiţi toţi, că în mijlocul unui proces încheiat, care mai trebuie doar semnat şi plătit, arunci un ministru care să-şi asume răspunderea politică pentru acest proces de privatizare al CFR Marfă. Mi se pare incorect acest lucru şi, dacă ar fi fost un ministru în care să am foarte multă…, o nominalizare în care să am foarte multă încredere, tot aş fi fost ezitant dacă să îl trimit la semnarea contractului sau să spun: „Stai, că avem un om care ştie foarte bine procesul şi l-a lăudat public”. Şi poate îl duce la bun sfârşit, dacă e bun, poate îl anulează, dacă nu e cum a spus, dacă nu e bun… Nu ştiu.

R: Şi profilul? Câteva trăsături. În afară de faptul că ar trebui să fie implicat şi să cunoască…

TB: Nu. E suficient ce v-am spus. Că dacă v-aş spune, aţi avea subiecte de breaking news, dacă aş da portretul robot. O ultimă întrebare.

R: Bună seara, domnule preşedinte. La ultima conferinţă de presă aţi făcut o declaraţie care a făcut mare vâlvă şi anume, faptul că România a efectuat o operaţiune neautorizată pe teritoriul altei ţări. Dacă puteţi să detaliaţi „neautorizată”.

TB: Menţin şi susţin cu tărie această declaraţie.

R: Dar nu este o declaraţie periculoasă?

TB: Bună ziua. Vă mulţumesc mult. Este declaraţia care ne trebuia.”

 

Sursa: www. pesurse.ro

Nicolae Sarcină, tratează Gorjul ca pe moşia personală

 

 

succesÎn urmă cu mai bine de un an, presa semnala faptul că celebrul Târg auto al lui Nicolae Sarcină este o veritabilă bombă pentru târgujieni. Din fericire, nu s-a întâmplat o drama dar nici autorităţile nu au mişcat un deget. Rememorăm amănuntele cazului, mai ales că nu s-a făcut nimic pentru siguranţa celor care trec pe acolo:

 

În luna februarie 2012, la Sighetu Marmaţiei a avut loc o explozie soldată cu 21 de victime (morţi si răniti). Ancheta a stabilit că accidentul s-a produs din cauza inconştienţei si lipsei de rigoare a celor care trebuiau să verifice respectarea normelor  privind exploatarea reţelelor de gaz. Sighetul Marmatiei nu este singurul oraş în care există astfel de situatii de neglijenţă din partea autoritătilor.
La Tg. Jiu, spre exemplu, desi de data aceasta reprezentanţii Societăţii Naţionale de Transport Gaze Naturale ”TRANSGAZ” S.A. Mediaş au sesizat administraţia locală (primăria) în legătură cu riscul la care sunt expusi vizitatorii târgului auto din localitate, nimeni din administratie nu miscă un deget pentru a îndrepta lucrurile. Firma de transport gaze a transmis primăriei un document (adresa nr. 18552) prin care avertizează cu privire la pericolul la securitatea fizică a locuitorilor orasului, prin amenajarea unui ”târg auto” chiar deasupra magistralei de gaze. Locuitorii din Târgu-Jiu ar trebui să stie că târgul auto amenajat de SC Succes Nic Com S.R.L. nu are autorizaţie si că a fost amenajat chiar în zona de protectie a unor magistrale care transportă gazele naturale, încălcând flagrant prevederile Legii constructiilor (nr. 50/1991) si a normelor legale pentru proiectarea si executia conductelor de alimentare si transport a gazelor naturale.
Firma Succes Nic Com S.R.L. Bâlta sustine că are avizele necesare din partea TRANSGAZ S.A., ceea ce este adevărat, însă avea obligatia să respecte condiţiile obligatorii de securitate si securizare a infrastructurii, asa cum apare si în autorizatia de construire nr. 7/12.01.2012, eliberată de Primăria Municipiului Târgu-Jiu, care prevedea executia lucrărilor aferente proiectului în  conformitate cu cerinţele S.N.T.G.N. ”TRANSGAZ” S.A. Medias.
Dar cum interesele economice personale si obtinerea unui profit rapid, indiferent de consecinţele asupra semenilor sunt mai puternice în Gorj decât legea, firma puternicului om de afaceri Nicolae Sarcină s-a apucat de excavat si turnat betoane la întâmplare si de amenajat cotineţe pentru grătare şi frigărui, fără să ţină seama de avize si interdictii, asa că, suntem siguri, tragedia de la Sighet poate să se repete în orice moment si pe plaiurile oltenesti de sub munte, dar la alte dimensiuni, mult mai mari.
TRANSGAZ Medias a sesizat primăria condusă de Florin Cârciumaru că respectivele constructii ”pun în pericol grav integritatea conductei si pot provoca accidente tehnice soldate cu explozii si incendii de proportii având în vedere capacitatea de transport a acesteia”, specialistii cerând ”sistarea lucrărilor de amenajare si interzicerea accesului persoanelor si mijloacelor auto de transport” în zonă.
Interesantă sau mai degrabă inconstientă este reacţia primarului Florin Cârciumaru în această situatie, de o gravitate fără precedent, în contextul în care locul respectiv este frecventat, în fiecare joi si duminică, de mii de persoane, care se bat pe tarabele de mici unde se lucrează cu focul deschis, primarul refuzând sistarea lucrărilor si interzicerea organizării evenimentelor, desi Legea 50/1991 îl obligă să ia măsuri.
Controalele primăriei au fost făcute de formă, pentru că hârtiile de la TRANSGAZ trebuiau acoperite într-un fel. În urma controalelor s-a dispus sistarea unor lucrări terminate, însă nimănui nu pare să-i fi trecut prin minte să interzică  organizarea evenimentelor publice lângă  conductele cu gaz. Interesele economice par astfel mai importante si mai presus de viata oamenilor.
Angajatii TRANSGAZ recunosc că în zonă se simt emanaţii puternice de gaze, iar o eventuală deflagratie ar avea efecte catastrofale, în conditiile în care, în vecinătate există si o statie de combustibil a OMV PETROM, un segment de cale ferată pe ruta Târgu-Jiu – Petrosani si o statie de transformare a TRANSELECTRICA, creând un peisaj apocaliptic, lucru care nu pare să-i trezească fiori lui Florin Cârciumaru, interesat mai mult de imaginea publică si băile de multime cu ocazia ”festivalurilor” cu multi mici si bere … onorate cu succes de prezenta firmelor primului investitor al Gorjului, Nicolae Sarcină.
Angajati ai primăriei, care doresc să-si protejeze identitatea, spun că Nicolae Sarcină este unul dintre sponsorii primarului Florin Cârciumaru, ceea ce-l împiedică pe edil să-si facă treaba impartial, preferând promovarea propriei imagini.
Poate că primarul se va trezi la realitate abia după ce conducta de gaz va sari în aer si abia atunci să înteleagă că nimeni nu este mai presus de lege, nici chiar prietenul Nicolae Sarcină.
Dacă autoritătile locale nu îsi vor lua în serios treaba si nu vor constientiza pericolul la care sunt expusi cetătenii, Tg. Ju poate ajunge în orice moment pe harta oraselor cu evenimente tragice ale României, alături de Sighet, Mihăilesti sau Petrila.

Sursa:www.promptmedia.ro